Sfântul Andrei a fost un apostol al lui Isus. Este fratele lui Simon Petru și fiul lui Iona. El este menționat în tradiția Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept Primul Chemat. Conform tradiției ortodoxe răsăritene, succesorul apostolic al lui Andrei este Patriarhul Constantinopolului. Numele „Andrei” (însemnâ „bărbăție, vitejie” în greacă), ca și alte nume grecești, pare să fi fost comun printre evrei și alți oameni elenizați încă din secolul al doilea sau al III-lea î.e.n. Nu apare înregistrat pentru el niciun nume ebraic sau aramaic.
Apostolul Andrei s-a născut între anii 5 și 10 e.n. în Betsaida, Galileea. Noul Testament afirmă că Andrei a fost fratele lui Simon Petru și, de asemenea, un fiu al lui Iona. „Prima caracteristică izbitoare a lui Andrei este numele grecesc, care indică o anumită deschidere culturală în familia sa, care nu poate fi ignorată. În Galileea, limba și cultura greacă era destul de prezentă.”
Atât Andrei, cât și fratele său, Petru au fost pescari de meserie, de unde și tradiția conform căreia Iisus i-a chemat să fie ucenici ai săi spunându-le că îi va face „pescari de oameni”. Conform Marcu 1:29, la începutul vieții publice a lui Isus, ei au ocupat aceeași casă la Capernaum.
În Evanghelia după Matei și în Evanghelia după Marcu, Simon Petru și Andrei au fost amândoi chemați împreună să devină ucenici ai lui Isus. Aceste narațiuni consemnează că Isus mergea pe malul Mării Galileii, unde i-a întâlnit pe cei doi frați care pescuiau și i-a chemat în ucenicie.
Apostolul Andrei a devenit sfânt patron al Ucrainei, României și al Rusiei
Eusebiu în Istoria Bisericii 3.1 (secolul al IV-lea e.n.) l-a citat pe Origen (185–253 e.n.) care spunea că Andrei a predicat în Sciția după crucificarea lui Isus. Cronica lui Nestor (anul 850-1113 e.n.) adaugă că a Andrei a predicat de-a lungul Mării Negre și râului Nipru până la Kiev, iar de acolo a călătorit la Novgorod.
Prin urmare, a devenit un sfânt patron al Ucrainei, României și al Rusiei. Potrivit lui Hippolit al Romei, Andrei a predicat în Tracia, iar prezența sa în Bizanț este menționată în scrierile apocrife ale lui Andrei. Conform tradiției, el a fondat scaunul Bizanțului (mai târziu Constantinopol) în anul 38 e.n., instalându-l pe Stahie ca episcop.
Această eparhie a devenit sediul Patriarhiei Constantinopolului sub Anatoliu, în anul 451. Andrei, împreună cu Stahie (Stahis în greacă), este recunoscut drept patronul Patriarhiei. Vasile din Seleucia (secolul al V-lea e.n.) știa și el despre misiunile apostolului Andrei în Tracia, Sciția și Aheea.
Andrei a fost martirizat prin răstignire în orașul Patras din Aheea, în anul 60 e.n. Textele timpurii, cum ar fi Faptele lui Andrei cunoscute de Grigore de Tours (secolul al VI-lea), îl descriu pe Andrei că a fost legat, nu bătut în cuie, pe o cruce latină asemănătoare cu cea pe care a fost răstignit Iisus; Cu toate acestea, s-a dezvoltat o tradiție conform căreia Andrei a fost răstignit pe o cruce de forma numită crux decussata (cruce în formă de X, sau „saltire”), cunoscută acum în mod obișnuit ca „Crucea Sfântului Andrei” – se presupune că la cererea sa, așa cum a considerat el deoarece credea că nu e vrednic să fie răstignit pe același tip de cruce ca și Iisus.
Regulus a mutat rămășițele sfântului Andrei în diverse biserici ca să le protejeze
Iconografia martiriului lui Andrei – care îl arată legat de o cruce în formă de X – nu pare să fi fost standardizată până în Evul Mediu târziu.
Relicve presupuse a fi cele ale Apostolului Andrei sunt păstrate la Bazilica Sfântul Andrei din Patras, Grecia; în Catedrala Amalfi (Duomo di Sant’Andrea), Amalfi și în Catedrala Sarzana din Sarzana, Italia; Catedrala Sf. Maria, Edinburgh, Scoția; și Biserica Sf. Andrei și Sf. Albert, Varșovia, Polonia. Există, de asemenea, numeroase racle mai mici în întreaga lume.
Rămășițele lui Andrei au fost păstrate la Patras. Potrivit unei legende, Regulus (Regula), un călugăr la Patras, a fost sfătuit în vis să ascundă o parte din oasele apostolului. La scurt timp după aceea, majoritatea relicvelor au fost transferate de la Patras la Constantinopol din ordinul împăratului roman Constanțiu al II-lea în jurul anului 357 și depuse în Biserica Sfinților Apostoli.
Regulus a avut un al doilea vis în care un înger l-a sfătuit să ducă moaștele ascunse „până la marginile pământului” ca să le protejeze. Oriunde ar fi naufragiat, trebuia să construiască un altar pentru ele. Sf. Regulus a pornit luând cu el o rotulă, un os al brațului, trei degete și un dinte. A navigat spre vest, spre marginea lumii cunoscute, și a naufragiat pe coasta Fife, în Scoția.
Cu toate acestea, relicvele au fost probabil aduse în Marea Britanie în 597 ca parte a Misiunii Augustine, iar apoi în 732 la Fife, de către episcopul Acca de Hexham, un binecunoscut colecționar de relicve religioase.
Craniul Sfântului Andrei, care fusese dus la Constantinopol, a fost returnat la Patras de către împăratul Vasile I, care a domnit între 867 și 886.
Cu timpul majoritatea relicvelor Sfântului Andrei au fost înapoiate și păstrate în biserica din Patras
În anul 1208, în urma jefuirii Constantinopolului, moaștele Sfântului Andrei și Sfântului Petru care au rămas în orașul imperial au fost duse la Amalfi, în Italia, de către cardinalul Petru de Capua, originar din Amalfi. A fost construită și o catedrală, dedicată Sfântului Andrei, la fel ca și orașul însuși, pentru adăpostirea mormântului în criptă unde au rămas majoritatea moaștelor apostolului, inclusiv un os occipital.
În septembrie 1964, Papa Paul al VI-lea, ca un gest de bunăvoință față de Biserica Ortodoxă Greacă, a ordonat ca singura relicvă a Sfântului Andrei deținută în Vatican să fie returnată la Patras. Cardinalul Augustin Bea, șeful Secretariatului pentru Promovarea Unității Creștinilor al Vaticanului, a condus o delegație care a prezentat craniul sfantului Andrei, episcopului Constantin de Patras la 24 septembrie 1964.
Crucea Sfântului Andrei a fost luată din Grecia în timpul cruciadelor de către Ducele de Burgundia și a fost păstrată în biserica Sf. Victor din Marsilia până când a revenit la Patras la 19 ianuarie 1980. Crucea apostolului a fost prezentată episcopului de Patras, Nicodim de către o delegație catolică condusă de cardinalul Roger Etchegaray.
Toate moaștele, care constau din degetul mic, craniul (parte din vârful craniului Sfântului Andrei) și crucea pe care a fost martirizat, au fost păstrate în Biserica Sfântul Andrei din Patras într-un altar special și sunt venerate într-o ceremonie specială în fiecare 30 noiembrie, de ziua sărbătorii sale. În 2006, Biserica Catolică, din nou prin Cardinalul Etchegaray, a dăruit Bisericii Greco-Ortodoxe o altă relicvă a Sfântului Andrei.
CITEȘTE ȘI:
[…] Relicvele Sfântului Andrei […]
[…] Relicvele Sfântului Andrei […]